Îi spăl tăcerii iar picioarele
spăl cuvintelor strălucirea
noaptea murmură izvoarele
luna stelele și nimicirea
Spăl cuvintelor strălucirea
îmi spăl buzele de noapte
pe unde nu caut mântuirea
aud din lucruri doar șoapte
Îmi spăl buzele de noapte
și ziua murmură izvoarele
râul cu valuri mai coapte
spală iar
tăcerii picioarele
Spăl cuvintelor strălucirea
cântărindu-mi în vers firea
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu