Căci
Nefericit
ca
anul acesta
Ca anul
trecut
Şi
Ca
de
când sunt
TATĂ
N-am fost
niciodată
Costel Zăgan, Ode gingaşe
1Costel Zăgan
Dom' Costele, chiar nu crezi
Că scrii prost şi nu te vezi?
Cum să zic eu... dumneavoastră,
Eu nu sunt din breasla voastră.
Cu curaj şi fantezie,
Vă dedic o poezie.
Versul rău îl chinuiţi
Apoi în înşiruiţi
Să se vadă mare, mare,
Poezia lu' cutare,
Adică a dumitale.
Vedeţi în etenitate
Versuri mici, paralizate?
Iar de restu' ce să zic,
Dom' Costele, sunteţi mic.
Dar n-ar fi o tragedie,
Că staţi prost la poezie.
Însă vreţi să ne- arătaţi
Cât de bine le creaţi
Scrieţi, apoi le votaţi,
Vrând poate să le urcaţi,
Dar unde?
Nouăşpe cuvinte stâmbe.
Aici este tragedia,
Confundaţi rău poezia.
Ce zisei io mai-nainte...
Aveţi criză de cuvinte,
Criză de versificaţie
Şi de figuraţie.
Iar de... plastic, ce să zic?
Dom Costele, sunteţi mic.
Şi profesor de română,
Scriitor şi aforist...
Ce mai, dom'le: un artist.
Peste tot pe un' vă văd
Sunteţi primu' la prăpăd...
Puneţi apă în lighean.
Învârtiţi uşor ligheanu',
Ascultaţi pe Dunăreanu,
Şi-or să iasă versuri - versuri
De sub apă ori din resturi...
Nu vă supăraţi pe mine,
Eu vi le zisei în rime!
Ia-uite cum trece anu'...
Semnez, Ion Dunăreanu.
EREZIA DE-A FI ULTIMUL OM
Copiii sunt poate ochii prin care Dumnezeu cercetează lumea Co
rinteni 13 cu 13 Nu înaintaţi totuşi Nu-i interzis viitorul nu-i ultima fundă
tură a condiţiei umane Hei Homo Sapiens mă auzi La stânga-mprejur e un
ordin Sigur că-mi amintesc Potopul a fost însă o invitaţie
NU UITA ADAME eu sunt dumnezeul tău cel de toate zilele
Nu doar o prăpastie cicălitoare
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
ELEGIE DE DOAMNE-AJUTĂ
CU REVERENȚĂ, UNUI MARE MAESTRU AL LITEREI!
Sărbătoare: Ziua Internaţională a Mării Negre Pianul lui Dumnezeu Simt clapele pianului ca pe nişte pleoape acoperind lacrimile Mării Neg...