RECONSTRUIND CAPITALISMUL ROMÂNESC (1)

     Undeva,în Iaşi,pe Abisul Sec.Dio împreună cu alţi cinci parteneri. Dio fiind firesc partenerul de bază. Adică ,salahorul.Unicul salahor şef. Şef atât căt se poate! Oricum apelativul DOMNUL DIO pare în totală discordanţă cu situaţia de fapt.

     Dar toţi o suportă cu stoicism.Fără comentarii! Fiecare,RE-CONSTRUCTOR,să-i zicem aşa,ştiind ce are de făcut.

Bosul dirijează şi munceşte cot la cot cu partenerii-subalterni.Totuşi!

     E glumeţ şi nu-i place să fie contrazis. Decât prin muncă. Marx având dreptate şi-n acest caz: MUNCA L-A DES-FĂCUT PE OM!

    Chiar din prima clipă Dio şi-a luat în primire roaba repartizată de bos. Pe care Dio o numeşte cu duioşie:

ROABA,MON AMOUR!

    Roaba este recunoscătoare şi suficient de încăpătoare pentru înălţimea şi dragostea necondiţionată a lui Dio.

Şi nu scârţie nimic.De obicei.Însă când este supraîncărcată mai ezită: între tril de privighetoare şi lovitură de tun!

   În rest,dacă-i împinsă bine,înaintează! Fără probleme:cântând din toate închieiturile!

Roaba şi-o încarcă şi descarcă singur. Cu şi de material ori pământ.În acest sens Dio se foloseşte de-o lopată.Uneori şi de cazma. Dacă pământu-i prea tare ,iar bolovanii-s prea duri. Pământul viu,cei 15 metri cubi,trebuie să acopere uniform spaţiul dintre trotuare ,ca o plapumă naturală. De unde,la primăvară,se vor trezi straturile corespunzătoare de flori.

   Dio a fost apreciat verbal de  proprietari :o doctoriţă super şi un avocat pe măsură.Soţi.Tineri.Cu două fetiţe.De porţelan. Iubire,bibelou de.De două ori. Deocamdată.

    Într-una din seri,Dio singur cu proprietăreasa,pe trotuarul din faţa vilei,i-a recitat o poezie: de atitudine. Proprii: poezia şi atitudinea!

 

    Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (36)