AFORISME DE COSTEL ZĂGAN

* Scris, cuvântul redevine gând.

* E nemaipomenit să ştii că Dumnezeu este oricând la dispoziţia rugăciunii tale!

* Resemnează-te, asta ţi-e soarta: să scrii poeme pe cale de dispariţie!

* Totul e inutil: chiar şi... moartea!

* Numai tăcerea să mai aibă o informaţie pentru noi?

* Să iubeşti cu bucuria iertării: admirând!

* Iarbă: curcubeul îndrăgostiţilor.

* Am văzut Limba Română ca pe-o mireasă: intangibil de fatală!

* Şi viaţa are nevoie de îndulcitori!

* Şi eu am făcut paraşutism, însă-i mult mai periculos să scrii o poezie de dragoste: rişti să nu mai ajungi la pământ.